HIOÍD, hioide, adj.n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIOÍD, -Ă adj., s.n. (Os izolat) situat între limbă și laringe. [Pron. hi-o-id. / < fr. hyoïde].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIOÍD, -Ă adj., s. n. (os) în formă de potcoavă, între limbă și laringe. (< fr. hyoïde, gr. hyoeides)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hioíd adj. n., s. n. (sil. hi-o-), pl. hioíde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*hioíd, V. ioid.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*ioíd, -ă adj. (vgr. ῾yoeidés, în formă de Y). Anat. Osu ioid, cel de la rădăcina limbiĭ. – Și hioid.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink