HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adv.) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIMÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de himere; propriu himerelor. 2) și adverbial Care este lipsit de bază reală; fondat de himere; închipuit. Visuri ~ce. /<fr. chimérique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIMÉRIC, -Ă adj. 1. Bazat pe himere; închipuit, irealizabil, iluzoriu. 2. (Adesea adv.) Ca de himeră, fantastic. [Var. chimeric, -ă adj. / cf. it. chimerico, fr. chimérique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIMÉRIC, -Ă adj. 1. lipsit de orice temei bazat pe himere; închipuit, irealizabil. 2. (și adv.) fantastic. (< fr. chimérique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HIMÉRIC adj. v. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

himéric adj. m., pl. himérici; f. sg. himérică, pl. himérice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*himéric, -ă adj. (d. chimeră). De himeră. Fig. Fantastic, irealizabil, utopic: planurĭ himerice. Adv. În mod himeric. – Maĭ rar chi-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink