HILÁRII s.f.pl. (Ant.) Sărbători în cinstea Cibelei, mama zeilor și a lui Attis, zeu al vegetației și al agriculturii din Asia Mică. [Et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HILÁR1, -Ă, hilari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparține hilului. – Din fr. hilaire.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HILÁR2, -Ă, hilari, -e, adj. V. ilar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HILÁR, -Ă adj. Referitor la hil; al hilului. [< fr. hilaire].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HILÁR, -Ă adj. al hilului. (< fr. hilaire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
!hilár2/ilár (ilariant) adj. m., pl. hilári/ilári; f. hiláră/iláră, pl.hiláre/iláre
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
nsho_ci
| Semnalează o greșeală
| Permalink
!hilár1 (referitor la hil) adj. m., pl. hilári; f. hiláră, pl. hiláre
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
nsho_ci
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hilár (anat.) adj. m., pl. hilári; f. sg. hiláră, pl. hiláre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink