HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDRÓPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hidropizie; propriu hidropiziei. /<fr. hydropique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDRÓPIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hidropizie. [Var. idropic, -ă adj. / cf. fr. hydropique, gr. hydropikos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDRÓPIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hidropizie. (< fr. hydropique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDRÓPIC s., adj. (MED.) (pop.) dropicos, (înv.) hidropicos. (Persoană ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hidrópic adj. m., s. m. (sil. -dro-), pl. hidrópici; f. sg. hidrópică, pl. hidrópice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*idrópic, -ă adj. (vgr. ῾ydropikós, d. ῾ýdor, apă, și óps, față, obraz). Med. Bolnav de idropizie. V. trîndav.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink