HIDROMECÁNICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul echilibrului și mișcării corpurilor lichide. [G.-D. hidromecanicii] /<fr. hydromécanique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDROMECÁNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază legile echilibrului și ale mișcării lichidelor; mecanica lichidelor. [Gen. -cii. / < fr. hydromécanique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

hidromecánică s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hidromecánicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDROMECÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hidromecanică; propriu hidromecanicii. /<fr. hydromécanique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDROMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la hidromecanică. [Cf. fr. hydromécanique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDROMECÁNIC, -Ă I. adj. referitor la hidromecanică. II. s. f. mecanica fluidelor. (< fr. hydromécanique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hidromecánic adj. (sil. -dro-) → mecanic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink