HIDROLOGÍE s. f. Știință care studiază proprietățile generale ale apelor de la suprafața scoarței terestre, legile generale care dirijează procesele din hidrosferă, influența reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă și biosferă, precum și prognoza evoluției elementelor hidrologice, în vederea folosirii lorVezi nota raționale în economie. – Din fr. hydrologie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Am modificat folosirilor în folosirii lor. -
gall
HIDROLOGÍE f. Știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul apelor naturale (râurilor, lacurilor, rezervoarelor, mlaștinilor etc.). [G.-D. hidrologiei] /<fr. hydrologie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDROLOGÍE s.f. Ramură a geografiei fizice care studiază proprietățile apelor din natură, legile generale sub acțiunea cărora se petrec procesele hidrologice și influența reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă și biosferă. [Gen. -iei. / < fr. hydrologie, cf. gr. hydor – apă, logos – studiu].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDROLOGÍE s. f. 1. știință care studiază proprietățile mecanice, fizice și chimice ale apelor de la suprafața scoarței terestre. 2. studiul terapeutic al apelor minerale. (< fr. hydrologie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hidrologíe s. f. (sil. -dro-), art. hidrología, g.-d. hidrologíi, art. hidrologíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*idrologíe f. (idro- și -logie). Știința apelor din punctu de vedere al felurilor și proprietăților lor.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink