HIDRO- Element de compunere cu sensul „(care se referă la) apă” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hydro-.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) apă”, „hidric”, „apos”, sau, în terminologia chimiei, „(care conține) hidrogen”. [Var. hid-, hidr-. / < fr. hydro-, cf. gr. hydor – apă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDR(O)1-, HID-, HIDAT(O)-, -HÍDRIC, -HIDRÍE, -HÍDRU elem. „apă”. (< fr. hydr/o/-, hyd-, hydat/o/-, -hydric, -hydrie, -hydre, cf. gr. hydor, -atos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIDR(O)2, -HIDRÓZĂ elem. „sudoare, transpirație”. (< fr. hidr/o/-, -hidrose, cf. gr. hidros)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*hidro-, V. idro-.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HÍDRĂ, hidre, s. f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capăt, gura înconjurată de 6-8 tentacule și, la celălalt capăt, un fel de disc cu care se fixează pe un suport (Hydra); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (Mitol.) Monstru fabulos închipuit ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, care, tăiate, creșteau la loc. [Var.: ídră s. f.] – Din fr. hydre, lat. hydra.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HÍDRĂ ~e f. 1) Animal nevertebrat acvatic, de talie mică, având corpul alungit și subțire, gura înzestrată la un capăt cu tentacule, iar la capătul opus cu o suprafață plană cu ajutorul căreia se fixează pe diferite obiecte. 2) (în mitologia antică) Șarpe uriaș cu mai multe capete care, fiind tăiate, regenerau. [Sil. hi-dră] /<fr. hydre, lat. hydra
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HÍDRĂ s.f. 1. (Mit.) Șarpe fabulos, închipuit cu șapte capete care creșteau la loc după ce erau tăiate și despre care legenda spune că a fost răpus de Hercule. ♦ (Fig.) Nenorocire, rău care crește inevitabil. ♦ Numele unei constelații. 2. Animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci și se fixează cu ajutorul unui disc. [Var. idră s.f. / < fr. hydre, lat. hydra].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HÍDRĂ s. f. 1. (mit.) șarpe uriaș, închipuit cu șapte capete, care, tăiate, creșteau la loc. 2. (fig.) nenorocire, rău care crește inevitabil. 3. animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci, fixându-se cu ajutorul unui disc. (< fr. hydre, lat. hydra)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hídră (hídre), s. f. – Monstru marin. Ngr. ὔδρος. Sec. XVIII.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hídră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. hídrei; pl. hídre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*hídră, V. idră.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*ídră și hídră f., pl. e (lat. hydra, d. vgr. ῾ýdra, [d. ῾ýdor, apă], un balaur mitologic cu șapte capete, pe care i le-a tăĭat Ercule. V. vidră). La ceĭ vechĭ, șarpe de apă dulce. Fig. Mare pericul [!] și nenorocire: idra anarhiiĭ. Zool. Un gen de polipĭ care de abea [!] se văd cu ochĭu liber (V. celenterate).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*idro- (vgr. ῾ýdro-, d. ῾ýdor, apă), prefix care arată că e vorba de apă, ca în idrogen, idro-saurian. – Și hidro- (lat. hydro-).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink