HIDRÁT, hidrați, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (În sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr. hydrate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDRÁT ~ți m. Compus chimic anorganic, care conține molecule de apă de cristalizare. ~ de carbon. [Sil. hi-drat] /<fr. hydrate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDRÁT s.m. Compus chimic anorganic care conține molecule de apă. ◊ Hidrați de carbon = compuși organici formați din carbon, hidrogen și oxigen, care servesc în corpul animalelor ca sursă de energie; zaharuri. [Cf. fr. hydrate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDRÁT s. m. compus anorganic solid care conține molecule de apă. ♦ ~ți de carbon = glucide. (< fr. hydrate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDRÁT s. v. hidroxid.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hidrát s. m. (sil. -drat), pl. hidráți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDRAT DE CARBÓN s. v. glucidă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*idrát m. și n., pl. e (d. vgr. ῾ýdor, ῾ýdratos, apă). Chim. Radical mono- saŭ polivalent al idrocarburilor saturate de unu saŭ maĭ mulțĭ oxidrilĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink