HIDOȘÉNIE, hidoșenii, s. f. Faptul de a fi hidos; urâțenie foarte mare, sluțenie. – Hidos + suf. -enie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIDOȘÉNIE ~i f. rar 1) Caracter hidos; sluțenie; urâțenie. 2) Ființă hidoasă; urâțenie. /hidos+ suf. ~enie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Hidoșenie ≠ frumusețe
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hidoșénie s. f. (sil. -ni-e), art. hidoșénia (sil. -ni-a), g.-d. art. hidoșéniei; pl. hidoșénii, art. hidoșéniile (sil. -ni-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink