HETERONOMÍE s. f. Însușire de a fi heteronom. [Var.: eteronomíe s. f.] – Din fr. hétéronomie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HETERONOMÍE s.f. v. eteronomie.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HETERONOMÍE s. f. (fil.) principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci o derivă din rațiuni externe. ◊ situație, acțiune caracterizată prin faptul că este guvernată nu de legi proprii, ci de legi situate sau impuse din afară. ◊ caracterul a ceea ce este heteronom. (< fr. hétéronomie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

heteronomíe s. f., art. heteronomía, g.-d. heteronomíi, art. heteronomíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink