HETEROCLÍT, -Ă, heterocliți, -te, adj. 1. Alcătuit din elemente disparate, eterogene. 2. Neobișnuit, anormal; ciudat, bizar. [Var.: eteroclít, -ă adj.] – Din fr. hétéroclite, lat. heteroclitus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HETEROCLÍT, -Ă adj. v. eteroclit.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HETEROCLÍT, -Ă ADJ. elem. eteroclit.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HETEROCLÍT adj. v. compozit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eteroclít, -ă adj. (vgr. ῾eteróklitos, d. ῾éteros, altu, și klísis, declinare). Gram. Care se declină și după altă declinare, decĭ neregular. Fig. Contra regulelor arteĭ: edificiŭ eteroclit. Bizar, fantastic: gusturĭ eteroclite.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink