heretisíre, herertisíri, s.f. (înv.) 1. salutare. 2. felicitare. 3. a cinsti cu băutură pe cineva.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

HERETISÍ, heretisesc, vb. IV. Tranz. V. hiritisi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

heretisí (heretisésc, heretisít), vb. – 1. A saluta, a de binețe. – 2. A felicita. – Var. hiritisi, firitisi. Mr. hirițescu, hiritisescu. Ngr. χαιρετίζω, de la χαιρετῶ „a saluta” (DAR; Gáldi, Dict., 195). Sec. XVIII. – Der. hiritiseală (var. firitiseală), s. f. (felicitare); heretismă, s. f. (felicitare), din ngr. χαιρέτισμα, înv.; heretisanie, s. f. (înv., felicitare), din v. sb. heretisanije (cf. Vasmer, Gr., 63).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

heretisésc și hiritisésc v. tr. (ngr. heretizo [aor. herétisa], d. vgr. hairetizo, felicit, d. hairo, mă bucur, háris, grație. V. har). Rar azĭ. Felicit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink