HERB, herburi, s. n. (Înv.) Stemă a unei țări, blazon al unei familii nobiliare etc. ♦ Fig. Origine, neam nobil. [Var.: hierb s. n.] – Din pol. herb.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HERB ~uri n. înv. 1) Semn simbolic al unui stat sau al unui oraș (zugrăvit pe drapele, monede, ștampile etc.); stemă. 2) Marcă de noblețe a unei familii sau dinastii; blazon. 3) fig. Origine nobilă. /<pol. herb
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HERB s. v. armoarii, blazon, emblemă, stemă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

herb (hérburi), s. n. – Stemă, blazon. – Var. (înv.) heghie, gherg(ie). Pol. herb, din germ. Erbe (DAR), cf. bg. gerb. – Hereghie, s. f. (origine, stirpe, neam), sec. XVII, înv., pe care Drăganu, Cronică numismatică, III, 12 (cf. DAR) îl reface din mag. eredni „a proveni din, a descinde”, pare a fi doar o var. a cuvîntului anterior.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

herb (stemă, origine) s. n., pl. hérburi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

herb n., pl. urĭ (pol. herb, ceh. herb, erb, d. germ. erbe, moștenitor; rut. herb, rus. gerb, de unde și sîrb. grb). Vechĭ. Blazon, stemă, pajură marcă. – Se zicea și gherb (cu gh ca în ghin față de vin și ca la Rușĭ și Grecĭ). V. scut.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink