HERÁLDICĂ f. Compartiment al istoriei care se ocupă cu studiul stemelor și al blazoanelor. 2) Colecție de steme și blazoane. /<fr. héraldique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HERÁLDICĂ s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul blazoanelor. [Gen. -cii. / < fr. héraldique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

heráldică s. f., g.-d. art. heráldicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HERÁLDIC, -Ă, heraldici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor domnitoare, familiilor nobiliare, orașelor etc. 2. Adj. Care aparține heraldicii (1), privitor la heraldică. – Din fr. héraldique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HERÁLDIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de heraldică; propriu heraldicii. Artă ~că. /<fr. héraldique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HERÁLDIC, -Ă adj. Referitor la heraldică, la blazoane. [Cf. fr. héraldique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HERÁLDIC, -Ă I. adj. referitor la heraldică. II. s.f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele etc. (< fr. héraldique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

heráldic adj. m., pl. heráldici; f. sg. heráldică, pl. heráldice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*heráldic și er-, -ă adj. (d. herald). Relativ la blazon: știința heraldică. S. f. Știința heraldică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink