HERÁLD, heralzi, s. m. Dregător la curțile suveranilor din evul mediu, care avea sarcina de a purta insignele monarhilor sau ale principilor, de a anunța începutul turnirelor și numele învingătorilor, de a transmite declarațiile de război etc. – Din lat. heraldus. Cf. fr. héraut.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HERÁLD ~zi m. (în evul mediu) Mare demnitar la curtea unui suveran care organiza sărbătorile, făcea diferite anunțuri și transmitea declarațiile de război. /<lat. heraldus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HERÁLD s.m. Ofițer însărcinat cu organizarea sărbătorilor, a turnirelor medievale, a transmiterii declarațiilor de război etc. [< lat.t. heraldus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HERÁLD s. m. ofițer însărcinat cu organizarea serbărilor, a turnirelor medievale, a transmiterii declarațiilor de război etc. (< lat. heraldus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

heráld s. m., pl. herálzi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*heráld și er- m. (mlat. heraldus, it. araldo, fr. héraut, d. francicu *hariwald, care conduce oastea, voĭevod, duce). Un fel de funcționar public care comunica declarațiunile de războĭ saŭ ducea alte veștĭ (craĭnic, pristav). Persoana luĭ era sacră. – În sec. 19 și erold și (Gr. Al.) arold.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink