HEPTÓDĂ, heptode, s. f. Tub electronic cu vid care are șapte electrozi. – Din fr. heptode, germ. Heptode.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HEPTÓDĂ ~e f. Tub electronic cu șapte electrozi. /<fr. heptode, germ. Heptode
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HEPTÓDĂ s.f. (Electr.) Tub electronic cu șapte electrozi. [< fr. heptode].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HEPTÓDĂ s. f. tub electronic cu șapte electrozi. (< fr. heptode, germ. Heptode)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
heptódă s. f. (sil. mf. hept-), g.-d. art. heptódei; pl. heptóde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HEPTÓDĂ (‹ fr. {i}; {s} hepta-) s. f. Tub electronic cu vid, care are șapte electrozi; catodul emițător, cinci grile și anodul. Are funcția de schimbător de frecvență sau de amplificator de pantă variabilă, de înaltă sau medie frecvență.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink