HEP interj. înv. (se folosea de birjari pentru a preveni trecătorii să se ferească din cale). /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HEP interj. Strigăt cu care birjarii atrag atenția pietonilor să se ferească din drum.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hep², hepuri, s.n. (reg.) Cosor, cuțit încovoiat pentru tăiatul viilor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

hep¹, interj. (reg.) 1. Strigăt de goană al vânătorilor. 2. Strigăt al pădurarilor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

hep (-puri), s. n. – Cosor. Origine necunoscută. În Olt.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hep! hep! interj. ironică la adresa Jidanilor: Nuhăm, Nuhăm, hep, hep, hep!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink