HEMIFONÍE s. f. Incapacitate de a vorbi cu glas tare. – Din fr. hémiphonie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HEMIFONÍE f. med. Incapacitate de a vorbi cu voce tare. /<fr. hémiphonie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HEMIFONÍE s.f. (Med.) Incapacitate de a vorbi cu voce tare. [< fr. hémiphonie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HEMIFONÍE s. f. incapacitate de a vorbi cu voce tare. (< fr. hémiphonie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hemifoníe s. f. → fonie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink