HEMATÓM, hematoame, s. n. Tumoare care conține o aglomerare de sânge închistat, provocată de ruperea spontană sau traumatică a vaselor sangvine. – Din fr. hématome.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HEMATÓM ~oáme n. Stare patologică, constând în acumularea de sânge în țesuturi, provocată de o hemoragie. /<fr. hématome
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HEMATÓM s.n. Tumoare care conține o aglomerare de sânge închistat, cauzată de o hemoragie. [Pl. -oame. / < fr. hématome, cf. gr. haima – sânge].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HEMATÓM s. n. aglomerare de sânge închistat într-o cavitate naturală sau sub piele, de o hemoragie. (< fr. hématome)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hematóm s. n., pl. hematoáme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink