HELIOSCÓP, helioscoape, s. n. Aparat sau dispozitiv optic care se atașează la o lunetă pentru a proteja vederea în timpul observării soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. hélioscope.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOSCÓP ~oápe n. Telescop special pentru observarea vizuală a suprafeței Soarelui. /<fr. hélioscope
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOSCÓP s.n. (Astr.) Dispozitiv optic care se adaptează la o lunetă pentru observarea Soarelui. [< fr. hélioscope, cf. gr. helios – soare, skopein – a privi].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOSCÓP s. n. dispozitiv optic care se atașează la o lunetă pentru observarea Soarelui. (< fr. hélioscope)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
helioscóp s. n. (sil. -li-o-; mf. -scop), pl. helioscoápe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*elioscóp n., pl. oape (vgr. ῾élios, soare, și skopéo, mă uĭt). Lunetă astronomică cu sticle afumate saŭ colorate cu care te poțĭ uĭta la soare fără să-țĭ stricĭ ochiĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink