HELIOCÉNTRIC, -Ă, heliocentrici, -ce, adj. Care aparține heliocentrismului, referitor la heliocentrism; care are soarele drept centru. ◊ Sistemul heliocentric = teorie fundamentată de Copernic, conform căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul său; heliocentrism. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOCÉNTRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de heliocentrism; propriu heliocentrismului. ◊ Sistem ~ heliocentrism. [Sil. -he-li-o-] /<fr. héliocentrique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOCÉNTRIC, -Ă adj. Referitor la heliocentrism. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HELIOCÉNTRIC, -Ă adj. referitor la heliocentrism. ♦ sistem ~ = heliocentrism. (< fr. héliocentrique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
heliocéntric adj. m. (sil. -li-o-), pl. heliocéntrici; f. sg. heliocéntrică, pl. heliocéntrice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*eliocéntric, -ă adj. (d. vgr. ῾élios, soare, și centru). Astr.. Care are soarele ca centru (în opoz. cu geocentric).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink