HELIO- Element de compunere care înseamnă „privitor la soare, la lumina soarelui”, „care aparține soarelui” și care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. hélio-.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) soare”, „lumină”. [Pron. -li-o-. / < fr. hélio-, cf. gr. helios – soare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HELI(O)-, -HELÍE elem. „Soare”, „lumină”. (< fr. héli/o/-, -hélie, cf. gr. helios)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIO- elem. heli(o)-.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*helio-, transcrierea latină a grecesculuĭ ῾elio-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink