HELIÁST, heliaști, s. m. Membru al unui cunoscut tribunal din Atena, care-și ținea ședințele în aer liber la răsăritul soarelui. [Pr.: -li-ast] – Din fr. héliaste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIÁST s.m. Membru al unui celebru tribunal atenian, care își ținea ședințele în aer liber la răsăritul Soarelui. [Pron. -li-ast. / < fr. héliaste, cf. gr. heliastes < helios – soare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIÁST s. m. membru al tribunalului heliaia. (< fr. háliaste, gr. heliastes)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

heliást s. m. (sil. -li-ast), pl. heliáști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink