HAZ, (rar) hazuri, s. n. 1. Stare de bună dispoziție, de voioșie; veselie. ◊ Vorbe de haz = vorbe spirituale, glume. ◊ Expr. A face haz = a se veseli, a petrece glumind; (cu determinări introduse prin prep. „de”) a face glume pe seama cuiva, a-și bate joc, a râde de cineva sau de ceva. A face haz de necaz = a-și ascunde necazul, făcând glume sau simulând voia bună. ♦ Calitatea cuiva de a înveseli pe cei din jur prin firea sa veselă, prin glume sau prin vorbe spirituale. ◊ Expr. A fi cu haz = a fi plin de duh, a avea umor. 2. (Înv.) Plăcere, bucurie (pe care o simte cineva sau pe care o faci cuiva). ◊ Expr. A face haz (de cineva sau de ceva) = a-i plăcea de cineva sau de ceva. A nu face haz de cineva (sau de ceva) = a nu da importanță cuiva (sau unui lucru), a nu lua în seamă. 3. Calitatea cuiva de a plăcea (prin veselie, spirit, farmec, grație etc.). ◊ Loc. adj. și adv. Cu haz = plăcut, nostim. ◊ Expr. (Ir.) Știi că ai (sau are) haz? = știi că-mi placi (sau că-mi place)? știi că ești (sau că e) bine? – Din tc. haz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HAZ ~uri n. Stare de bună dispoziție; voie bună; veselie. ◊ Vorbe de ~ glume; vorbe spirituale. A face ~ a) a se veseli, făcând glume; a se amuza glumind; b) a face glume pe seama cuiva. /<turc. haz
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HAZ s. 1. umor, veselie. (Plin de ~.) 2. duh, spirit, umor, (fig.) piper, sare. (Glumă plină de ~.) 3. v. farmec.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HAZ s. v. bucurie, desfătare, mângâiere, mulțumire, plăcere, satisfacție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Haz ≠ mahnă, mâhnire, necaz
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

haz (házuri), s. n. – 1. Stare de bună dispoziție, plăcere, veselie. – 2. Farmec, lipici. – 3. Vorbă de duh, nostimadă. – Mr. haze. Tc. haz (Șeineanu, II, 213; Lokotsch 856; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάζι. – Der. hazliu, adj. (nostim); hazos, adj. (nostim; plin de haz, spiritual).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

haz s.n., pl. házuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

haz n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] hazz; ngr. házi). Farmec, atracțiune: această fată, această glumă are mult haz, n´are nicĭ un haz. A face haz de cineva, de ceva, a-țĭ plăcea cineva, ceva: nu fac eŭ haz de acest actor, de acest teatru, de această mîncare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink