havaét, havaéturi, s.n. (înv.) avaiet (v.).
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
havaét (havaéturi), s. n. – Contribuție pe leafă, venit plătit de cei cu funcții publice. – Var. avaet. Tc. avaid „venit” (Cihac, II, 544; Șeineanu, II, 29; Lokotsch 37). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AVAET (HAVAÉT) (‹ tc.) s. n. 1. (În Imp. Otoman) Impozit extraordinar. 2. (În sec. 18-19, în Țara Românească) Taxă percepută de cei numiți în slujbe.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink