HARABÁIE, hărăbăi, s. f. Casă, încăpere, curte etc. de dimensiuni mari. ♦ Vehicul mare. [Pr.: -ba-ie. – Var.: (reg.) hărăbáie s. f.] – Din tc. harabe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

harabáie s. f., art. harabáia, g.-d. art. hărăbăii; pl. hărăbăi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂRĂBÁIE, hărăbăi, s. f. V. harabaie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hărăbáĭe f., pl. ăĭ (d. haraba cu suf. -aĭe ca în odobaĭe, bănănaĭe ș. a.). Rar. Hardughie, dam, casă mare (școală, cazarmă ș. a.): se opri cu ochiĭ la hărăbaĭa ceĭa lungă și albă (școala. Rebr. 2, 105).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink