harababúra, V. arababura.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală, încurcătură; gălăgie, scandal. [Var.: arababúră s. f.] – Cf. tc. ana babulla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HARABABÚRĂ ~i f. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /<ngr. allabábulla
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HARABABÚRĂ s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, răvășeală, zăpăceală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

harababúră s. f., g.-d. art. harababúrii; pl. harababúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arababúra și (ob.) harababúra adv. (ngr. allabábulla, d. ven. alababalá, arababura. Cp. și cu turc. alaǧa bulaǧa, amestecătură de colorĭ [!]). Fam. Alandala, fără ordine, talmeș-balmeș. S. f., pl. ĭ. Mare amestecătură: ce arababură! – În Cov. și bar-. În Ĭal. brambura, adandala, vraiște. În Trans. (Hațeg) bámbura: a bate bambura, a umbla haĭmana. V. hălămujdíe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink