HAPSẤN, -Ă, hapsâni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Rău la inimă, hain, câinos. 2. Lacom (de bani, de mâncare etc.); avid, rapace. [Var.: hapsín, -ă adj.] – Cf. magh. habzsi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HAPSÂN ~ă (~i, ~e) (despre persoane) 1) Care este rău la inimă; fără milă; câinos; crud; hain. 2) Care manifestă o dorință cumplită de a avea cât mai mult; cuprins de dorința de a afla cât mai mult; avid; lacom. /<ung. hapsi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HAPSÂN adj. v. apucător, hrăpăreț, lacom, nesătul.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HAPSÂN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Hapsân ≠ milos, milostiv
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hapsân adj. m., pl. hapsâni; f. sg. hapsână, pl. hapsâne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hapsîn (hapsấnă), adj. – Avar, zgîrcit, calic. Mag. habszi „mîncău” (Cihac, II, 504; Löwe 58; DAR), probabil contaminat cu hapcîn, var. de la căpcîn sau căpcăun (după DAR, apropiat de hain).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hapsî́n, -ă adj. (ung. habsi, habzsi, kapzsi, lacom, poate d. germ. habsüchtig, id.). Est. Răŭ, crud: om, suflet hapsîn. V. hain.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink