HAPLOLOGÍE, haplologii, s. f. (Lingv.) Suprimare prin disimilație totală a unei silabe identice sau asemănătoare cu o silabă din același cuvânt sau din cuvinte învecinate. Prin haplologie, „cucoane” devine „coane”. – Din fr. haplologie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HAPLOLOGÍE f. lingv. Fenomen constând în disimilarea unei silabe de alta identică sau asemănătoare din imediata vecinătate. /<fr. haplologie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HAPLOLOGÍE s.f. Suprimare a unei silabe prin disimilare totală. [Gen. -iei. / < fr. haplologie, cf. gr. haplos – o dată, logos – vorbire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HAPLOLOGÍE s. f. suprimare a unei silabe prin disimilație totală. (< fr. haplologie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

haplologíe s. f. (sil. -plo-), art. haplología, g.-d. art. haplologíei; pl. haplologíi, art. haplologíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

haplologíe, V. aplologie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink