HÁPLEA s. m. 1. Om nătărău, prostănac. 2. Om lacom la mâncare. [Var.: háple s. m.] – Din bg. hapljo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÁPLEA m. 1) Om lipsit de inteligență; om prostănac. 2) Om lacom la mâncare. [Sil. ha-plea] /<bulg. hapljo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÁPLEA adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

háplea s. m. (sil. -plea)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

háplea (ea dift.) m., gen. al luî́ (bg. haplĭo, haplea, prostuț, hapnuvam, înghit, vsl. haplĭati, hapati, a hăpa, a înghiți tot, ca un prost. V. hap 3). Fam. Om prost: haplea maĭ eștĭ, măĭ!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HÁPLE s. m. V. haplea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink