HAÓTIC, -Ă, haotici, -ce, adj. 1. De haos, care amintește haosul. 2. Fig. Extrem de confuz, de dezorganizat etc. – Din fr. chaotique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HAÓTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de haos; propriu haosului. 2) fig. Care se caracterizează printr-o dezordine completă; asemănător haosului; lipsit de logică; dezordonat; dezorganizat. Discuție ~că. /<fr. chaotique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HAÓTIC, -Ă adj. 1. De haos, ca un haos. 2. Confuz, dezordonat. [Pron. ha-o-. / cf. fr. chaotique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HAÓTIC, -Ă adj. 1. (ca) de haos. 2. confuz, dezordonat. ◊ neorganizat. (< fr. chaotique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HAÓTIC adj. 1. v. confuz. 2. v. dezordonat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

haótic adj. m., pl. haótici; f. sg. haótică, pl. haótice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*haótic, -ă adj. (d. haos). Ca un haos: oraș haotic. Foarte confuz: operă haotică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink