HALT interj. Stai! oprește! – Cuv. germ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HALT interj. (Mai ales în sport) Stai; destul; stop; oprește. [< germ. halt].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HALT interj. stai! oprește! (< germ. Halt)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HALT interj. v. ajunge, atât, basta, destul, gata, isprăvește, încetează, punct, sfârșește, stai, stop, termină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

halt, hálturi, s.n. (reg., înv.; mai ales la pl.) vorbe goale; palavre, mofturi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

halt (-turi), s. n. – (Înv.) Bîrfă. Ngr. χάλτι (DAR). Sec. XVIII.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

halt interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hîlt- Rădăcină expresivă, care redă zgomotul lichidului mișcat într-un recipient închis. Creație spontană. – Der. hîltîc, interj. (exprimă zgomotul lichidului); hîltîbîc, interj. (exprimă zgomotul unei căderi în apă); cf. bîldîbîc; hîltîcîi (var. hîltîci, hîltăcări), vb. (a mesteca, a agita un lichid); hîlțîna, vb. (a agita, a scutura), rezultat dintr-o încrucișare cu hîțîna; hîltiugă, s. f. (mîncare proastă), der. de la hîltîcîi ca hălăciugă de la hălăcăi (cf. pol. beltuga „amestec tulbure”).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink