HALÓR, halori, s. m. (Mar.) Muncitor care lucrează la halajul navelor. – Din fr. haleur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HALÓR s.m. Muncitor care lucrează la halajul navelor. [< fr. haleur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HALÓR s. m. muncitor care lucrează la halajul navelor. (< fr. haleur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

halór s. m., pl. halóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink