COSTRÉI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor și cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii). ◊ Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic și cu spiculețe roșcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole (Sorghum halepense). – Cf. bg. koštrjava.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

COSTRÉI m. Plantă erbacee anuală din familia gramineelor, cu flori purpurii și rădăcini târâtoare, puternice, dăunătoare pentru culturile agricole. /cf. bulg. koštrjava
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COSTRÉI s. (BOT.) 1. (Echinochloa crusgalli) (reg.) iarbă-bărboasă, iarbă-ghimpoasă, mohor-gros. 2. (Sorghum halepense) (reg.) bălur, belengher. 3. v. mohor. 4. v. troscot.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COSTRÉI s. v. iarba-câinelul pir-de-țelină, pir-gros.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

costréi s.m. (reg.) 1. plantă tăioasă de lac, cu foaia lată; inspică, huler, sad. 2. mare plantă ierboasă cu flori purpurii; bălur, belengher. 3. iarbă-bărboasă. 4. mohor. 5. odos. 6. mei-păsăresc. 7. țăpoșică. 8. coada-vulpii.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

costréi s. m., pl. costréi, art. costréii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink