HALÁL interj. Exclamație care exprimă admirația; bravo! ◊ Expr. (Fam.) Halal mie (sau ție etc.) sau halal să-mi (sau să-ți etc.) fie! = bravo! te felicit! să-ți fie de bine! – Din tc. halal.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HALÁL interj. 1) (se folosește pentru a exprima admirație, încântare etc.) Bravo. ◊ ~ ție! bravo! Să-ți fie de bine! 2): ~ de... vai și amar de... /<turc. halal
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HALÁL interj. Exclamație care exprimă admirația; bravo! ◊ Expr. (Fam.) Halal mie (ori ție etc.) sau halal să-mi (sau să-ți etc.) fie! = bravo! te felicit! să-ți fie de bine! ♦ (Substantivat, n.; înv.) Noroc. – Tc. halal „legitim, permis”.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HALÁL interj. 1. (peior.) bravo! (~! asemenea comportare.) 2. v. noroc!
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
halál s.n. (pop.) 1. (înv.) recunoștință. 2. (înv.) dar, plocon. 3. binecuvântare, noroc; har. 4. (interj.) noroc, ferice (de); bravo.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
halál s. n. – 1. Dar, cadou. – 2. Mulțumire, recunoștință. – 3. Noroc, fericire. – Mr. halane. Tc. halal (Șeineanu, II, 199; Lokotsch 794), cf. ngr. χαλάλι „permis”, alb. halalj, bg., sb. halal „fericire”. Primele două sensuri sînt înv. (sec. XVIII), ultimul mai ales ca adv., ngr. χαλάλι σου „să-ți fie de bine”, bg. halal da e „să fie cu noroc”; echivalează cu sp. „enhorabuena”.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
halál interj.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
halál interj. de admirațiune serioasă saŭ ironică (turc. halal, legitim, permis, halal olsun, bravo; ngr. haláli, ceĭa ce e permis, în ordine; bg. sîrb. halal, binecuvîntare). Bravo, frumos: Halal așa casă! Halal de capu luĭ! Halal să-țĭ fie! – Și halam (infl. de haram) în vest: halam de noră (Univ. 26 Aug. 1929; 3, 4).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hălắl, hălắli, s.m. (înv.) gealat, călău.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HALÁL (‹ tc.) subst., interj. 1. Subst. Hrană pe bază de proteine animale (miel, capră, oaie, pui – carnea de porc fiind exclusă) pregătită potrivit preceptelor religioase musulmane. Echivalent al cușerului la evrei. 2. Interj. Exclamație care exprimă admirația. ◊ Expr. (Fam., adesea ironic) Halal să-mi (ori să-ți etc) fie = bravo! să-mi (ori să-ți etc.) fie de bine.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
halal să-i fie! expr. (peior.) să-i fie rușine!
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink