hala-bála adv. – Cuvînt fără sens cu care începe un joc de copii. – Var. hara-bara, halea-balea, halea-palea. Creație spontană, care pare a imita zgomotul unei conversații, cf. sp. tiquismiquis, și hondra-bondra. Se folosește mai ales în expresia ce mai alabala?
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hála-bála și ála-bála f. (cp. cu hara-para). Fam. Ce maĭ hala-bala? ce maĭ este noŭ? ce noutățĭ maĭ știĭ? – În Cov. hára-bára.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink