HALĂU s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HALĂU² s. n. (Reg.) Troacă. – V. vălău.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HALĂU s. v. adăpătoare, crâsnic, jgheab, troacă, uluc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

halău², s.n. sg. (reg., înv.) ceartă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

halắu (haláie), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. – Var. hălău, aloavă. Mag. haló (DAR; Cihac, II, 504), cf. sb., cr. (h)alov (Miklosich, Fremdw., 74), de unde var. Diez, Gramm., I, 128, se gîndea la gr. ἀλιεύειν „a pescui”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

halău s. n., art. halăul; pl. halăie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

halắŭ n., pl. ăĭe (ung. hálo, rețea, plasă. V. poclăŭ). Vest. Suc. Tîrboc. Crîsnic, leșnic. – În Dîmb. hălăŭ, în Olt. și alăŭ și (după sîrb. alov și alóv, pl. -oáve. Cp. cu acăŭ, acov. V. valăŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink