HAINLÂC, hainlâcuri, s. n. (Înv.) Răzvrătire. [Pr.: ha-in-] – Din tc. hăinlik „perfidie”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HAINLÂC s. v. trădare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hainlâc s. n. (sil. ha-in-), pl. hainlâcuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hainlî́c n., pl. urĭ (turc. haĭinlyk). Sec. 18-19. Hainie (trădare). V. sadacat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink