HAIMANALÂC, haimanalâcuri, s. n. Faptul de a hoinări ca o haimana; hoinăreală, vagabondaj. – Haimana + suf. -lâc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HAIMANALÂC ~uri n. Faptul de a hoinări ca o haimana; hoinăreală. /haimana + suf. ~lâc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HAIMANALÂC s. v. hoinăreală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

haimanalâc s. n., pl. haimanalâcuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

haĭmanalî́c n., pl. urĭ (d. haĭmana). Fam. Vagabondaj.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink