HAHALÉRĂ, hahalere, s. f. (Fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HAHALÉRĂ s. v. canalie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hahaléră (hahalére), s. f. – Pramatie, persoană fără scrupule. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu ngr. χάχος „prost”, de unde hăhău, s. m. (prost, tont), în Mold.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hahaléră s. f., g.-d. art. hahalérei; pl. hahalére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hahaléră f., pl. e. Persoană ridiculă: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

hahaleră, hahalere s. f. persoană lipsită de scrupule / fără caracter; pramatie
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink