HAGEALÂC ~uri n. rel. Călătorie întreprinsă de credincioși în locuri sfinte; pelerinaj; peregrinaj. /<turc. hațilik
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hagealâc s. n. (sil. -gea-), pl. hagealâcuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hagealî́c (ea dift.) n., pl. urĭ (turc. hağilyk). Călătorie la Ĭerusalim p. creștinĭ saŭ la Meca p. musulmanĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink