HAȘURATÓR, hașuratoare, s. n. Instrument care servește la trasarea hașurilor. – Hașura + suf. -tor. Cf. fr. hachurateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HAȘURATÓR ~oáre n. Instrument pentru trasarea hașurilor. /<fr. hachurateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HAȘURATÓR s.n. Instrument care servește la trasarea hașurilor. [Cf. fr. hachurateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HAȘURATÓR s. n. instrument pentru trasarea hașurilor. (< fr. hachurateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hașuratór s. n., pl. hașuratoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink