HAȘURÁRE, hașurări, s. f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. – V. hașura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HAȘURÁRE s.f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. [< hașura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

hașuráre s. f., g.-d. art. hașurării; pl. hașurări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HAȘURÁ ~éz tranz. (desene tehnice, planuri, părți etc.) A acoperi cu hașuri. /Din hașură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hașurá vb., ind. prez. 1 sg. hașuréz, 3 sg. și pl. hașureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink