HAȘÍȘ s. n. Substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică (Cannabis indica), folosită ca excitant psihic, care, consumată sistematic, dă toxicomanii grave. – Din fr. haschisch.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HAȘÍȘ ~uri n. Substanță narcotică obținută din inflorescențele femele ale cânepei indiene. /<fr. haschische
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HAȘÍȘ s.n. Substanță narcotică extrasă dintr-o specie de cânepă exotică. [< fr. hachisch, cf. ar. hași – iarbă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HAȘÍȘ s. n. alcaloid dintr-o specie de cânepă exotică, excitant psihic. (< fr. hachisch)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hașíș s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*hașíș m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca substanță (ar. hašiš și hašaš, ĭarbă, fîn, vorbind maĭ ales de cînepa indiană. V. asasin). Un fel de cînepă ale căreĭ frunze uscate se mestecă în gură saŭ se fumează în Orient și care aŭ proprietățĭ excitante, narcotice și îmbătătoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink