HÁȘCĂ, hăști, s. f. (Reg.) Copac uscat, cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. – Cf. ucr. chaqssca „tufiș”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÁȘCĂ hăști f. pop. Copac uscat cu trunchi găunos. /cf. ucr. chašța
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

háșcă² s.f. (înv.) mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

háșcă (hắști), s. f. – Trunchi gol, scobit. Origine necunoscută. În Mold. Pare identic cu hașcă, s. f. (înv., tigaie la armele de foc).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

háșcă s. f., g.-d. art. hăștii; pl. hăști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

háșcă f., pl. ște și hășțĭ. Nord. Brad uscat (cĭolpan). Trunchĭ scorburos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink