hăsnuí, hăsnuiésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a fi de folos (la ceva), a folosi (la ceva). 2. a avea folos, a se folosi, a uza. 3. a da naștere, a cauza.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hăsnuĭésc v. tr. (ung. hasznolni, a utiliza, használni, a fi folositor). Trans. Mold. Vechĭ. Utilizez. V. intr. Aduc folos. – Și hăzn- (Trans.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink