HĂRȚUIÁLĂ, hărțuieli, s. f. Faptul de a (se) hărțui. [Pr.: -țu-ia-] – Hărțui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂRȚUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A HĂRȚUI și A SE HĂRȚUI. 2) Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane. [Sil. -țu-ia-] /a hărțui + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂRȚUIÁLĂ s. v. încăierare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hărțuiálă s. f., g.-d. art. hărțuiélii; pl. hărțuiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hărțuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a hărțui, harță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink