hărắț, hărắți, s.m. (înv.) luptător din ceata celor însărcinați de a deschide lupta cu dușmanii sau de a opri dușmanul prin mici încăierări.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hărắț m. (d. hărățesc). Vechĭ. Hărțuitor. Fig. Viteaz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink