hăpăluí, pers. 3 sg. hăpăluiéște, vb. IV (reg.; despre meliță) a lătra (ca și câinii).
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HĂPĂLUÍRE s. f. v. hăpălui. [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink