HĂITUIÁLĂ, hăituieli, s. f. Acțiunea de a hăitui și rezultatul ei; goană după vânat. [Pr.: -tu-ia-] – Hăitui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂITUIÁLĂ s. 1. v. hăituire. 2. fugărire, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hăituiálă s.f., g.-d. art. hăituiélii; pl. hăituiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hăĭtuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a hăitui, goană.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink